Pe urmele lui Brâncuși 🇷🇴 Decodificarea COLOANEI 🇷🇴

🇷🇴 reBranding R⊕mânia 🇷🇴

Pe urmele lui Brâncuși 💙💛❤

Cuina Turcului, înapoi
în timp 13000 de ani!

În campania de sãpãturi arheologice din 1967-1968, efectuatã la Cuina Turcului, pe Clisura Dunãrii, în extremitatea vesticã a judeţului Mehedinţi, Vasile Boroneanţ, în tandem cu Alexandru Pãunescu, a descoperit o falangã de ecvideu, cu romburi suprapuse vertical, incizate în os. Primele probe cu C14 au indicat 10000 de ani vechime, iar analize mai recente 13000 de ani vechime.

Renumitul brâncuşiolog contemporan Ion Pogorilovschi, care a analizat atent aceste romburi suprapuse, denumind semnul „cel mai vechi simbol axial autohton”, face o apropiere sensibilã (în ceea ce priveşte migraţia semnului) cu romboedrii Coloanei Infinitului, şi nu numai:

„… desenul tãiat în os deţine performanţa de a fi cea mai veche reprezentare simbolicã certã, cunoscutã în spaţiul nostru, şi ca atare semnul de început, necesarmente invocabil de cãtre orice retrospectivã asupra originarei nevoi umane de expresie. Un semn unical, semnul semnelor, mai de adânc decât oricare dintre obiectele atât de des practicatelor referiri culturale la relictele neolitice ale începuturilor (…) parcã anume într-un peisaj ce însumeazã muntele şi apa… ” Ion Pogorilovschi mai observã „pe lângã performanţa primordialitãţii lui în lumea semnelor simbolice ale arealului carpato-danubian, performanţa extraordinarei continuitãţi a motivului. Se poate scrie un amplu hronic al dãinuirii sale – trasor elevat prin toate epocile, pentru care avem mãrturii. O continuitate nicidecum firavã, de vreme ce în epocile mai noi, spre care avem un mai amplu acces documentar, motivul apare ca unul de o remarcabilã reprezentativitate în morfologia culturii autohtone, adicã unul divers diseminat în fenomenologia creaţiei noastre spirituale: în ornamentica simbolicã a ţesãturilor şi cusãturilor, în prelucrãrile artistice sacralizate ale lemnului, în ceramicã ş.a.m.d.”.”

Simbolul în cauzã este „un veritabil dat ereditar al culturii spirituale româneşti, un propriu al motivicii ţesãturilor şi cusãturilor, scrijeliturilor şi pictogramelor, scândurilor traforate sau trunchiurilor sculptate”. Câţiva ani mai târziu semnul va fi definit drept „cea mai veche manifestare artisticã a lui homo sapiens”, şi dacã ar fi sã ducem mai departe consideraţiile lui Ion Pogorilovschi despre misterioasa ideogramã, „cu incitantul ei energism semantic”, credem cã nu este deloc întâmplãtoare reapariţia semnului pe lãzile de zestre mehedinene, menţinând cu obstinaţie romburile suprapuse, ca un cap de pod în „tripticul nemuririi”.

Vezi mai mult la 360 °

P⊕VESTEA COLOANEI 💙💛❤
🇷🇴 The Origin of the “Star of David” 🇷🇴