{ chemare acasă }

Ramai informat(ă) » Newsletter

Update Strategie Digitală » În fiecare joi…

Șapte stele surățele se horeau pe cer,
Abia că licăreau,
De mână mă țineau,
Și ochii le ținteau,
Și codri adormeau,
Și munții se mirau,
De lut și foc și fier,
Dar ele ce făceau?
Că tot se depărtau,
Și nu se mai zăreau,
Deodată se făceau,
Că pier.

Nu te întrista preamărite crai,
Că noi nu pierim,
Numai că fugim,
Să mai odihnim,
Până să venim,
Cu mare alai,
Până să vorbim,
Și să mai horim,
Tu să stai.

Ce mă fac acum, singur crăișor?
Eu mai bine mor,
Sau mă fac nebun,
Mă sfârșesc de dor,
Nici că să mai spun,
Nici că să mai cânt,
Mai bine să zbor,
Și să nu mai știu,
Că pe lume sînt,
Cât o să mai fiu,
Trecător.

Rouă-nrourată,
De mă legănați,
Și mă alinați,
De mă descântați,
Și mă luminați,
Că tare mi-e greu,
Cum să mai pot eu,
Fără Dumnezeu?

Cum să mai trăiesc,
De mă părăsești,
Tot ce îmi doresc,
Boltă înstelată,
Vino dar îndată,
Și nu mă lăsa,
Și nu mă uita,
Niciodată.

Preamărite crai,
Cu părul bălai,
Noi nu te-om lăsa,
Și cu noi te-om lua,
Când îți este dat,
Și cum ți-e ursit,
Pe la asfințit,
Că ne-ai ascultat,
Cu inimă dragă,
Cu tot ce ne leagă,
Și că ne-ai păstrat,
De ne-ai așteptat,
Iar ne-am arătat,
Și că te-am primit,
Că ne-ai tot chemat,
Și că ne-ai iubit.

Șapte stele surățele se horeau pe cer,
Abia că licăreau,
De mână mă țineau,
Pe-un car de lumină,
Și că mă duceau,
Pe apa cea lină,
Pe stânci arcuite,
Pe cărări menite,
Către zări sortite,
Pe marea cea plină,
Pe bolta senină,
Mă întorc mereu,
Unde-i locul meu.

~ Acasă | Sergiu Ar