A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat.
|
Nu e soare, dar e bine, Şi pe râu e numai fum. Vântu-i liniştit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum …
|
Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin ţipând Şi se-mping şi sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând.
|
Gură fac ca roata morii; Şi de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureşe, când norii Ploi vestesc.
|
Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puşi; Cei mai mici, de foame-aduşi, Se scâncesc şi plâng grămadă Pe la uşi.
|
Colo-n colţ acum răsare Un copil, al nu ştiu cui, Largi de-un cot sunt paşii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i.
|
Haina-i măturând pământul Şi-o târăşte-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea!
|
El e sol precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat, Vezi de-aceea-i încruntat, Şi s-avântă, şi se crede Că-i bărbat;
|
Cade-n brânci şi se ridică Dând pe ceafă puţintel Toată lâna unui miel: O căciulă mai voinică Decât el.
|
Şi tot vine, tot înoată, Dar deodată cu ochi vii, Stă pe loc – să mi te ţii! Colo, zgomotoasa gloată, De copii!
|
El degrabă-n jur chiteşte Vrun ocol, căci e pierdut, Dar copiii l-au văzut! Toată ceata năvăleşte Pe-ntrecut.
|
– “Uite-i, mă, căciula, frate, Mare cât o zi de post – Aoleu, ce urs mi-a fost! Au sub dânsa şapte sate Adăpost!
|
Tags: #prinHunedoara, Brandul de ţară R⊕Mânia, George Coșbuc, Petroşani
