Niascharian

„Niascharian – Să renaștem, cea mai veche scriere din lume„

B1 difuzează sâmbătă 28.11.2015 * astăzi 😉 de la ora 22.00, în preajma Zilei Naționale a României, în cadrul unei ediții speciale a emisiunii “360 de grade”, documentarul „Niascharian – Să renaștem, cea mai veche scriere din lume„.

Ce este greşit în a căuta adevărul?

Suntem singurul popor din lume a căror istorici atestaţi idolatrizează (şi transmit acest sentiment cu autoritate recunoscută), jefuitorii şi distrugătorii de bogăţii materiale şi spirituale ale unui neam născut paşnic şi defensiv, până la umilinţă.

Suntem singurul popor din aria de ocupaţie a Imperiului Roman care s-a transformat din rădăcini odată cu începutul procesului de „civilizare” şi am devenit „latini” , bucuroşi de aurul furat, grâul prăduit, femeile violate şi copiii ucişi; aşa spune istoria oficială a unui spaţiu existent timp de mii de ani în aceleaşi graniţe geografice – România.

Am întrebat mereu istoricii şi arheologii documentarului Niascharian cum ar fi arătat poporul român dacă peste el nu ar fi trecut „civilizatorul” Imperiul Roman. Cu ce s-a diferenţiat ocupaţia Imperiului Roman faţă de ocupaţia Imperiului Otoman, sau cel Austro-Ungar?

Au reacţionat altfel dacii în faţa romanilor decât vlahii în faţa turcilor şi românii în faţa austro-ungarilor? Există o barieră mentală în a identifica caracterul opresiv şi distructiv al Imperiului Roman si de aici imposibilitatea de a recunoaşte care a fost reacţia logică a populaţiei ocupate; a dacilor, în speţă?

Generaţii la rând au primit şi purtat ochelarii de cal, care ne fac cele mai mândre victime din istoria lumii. Ce ne opreşte să scormonim după adevărul ascuns sub straturi de colb, ale timpului scurs?

Nu cauţi, dacă nu crezi. Nu crezi, dacă nu ai dovezi… iar dovezile există, după unii, doar dacă se pot identifica cu perioada ocupaţiei romane. În altă ordine de idei, dovezile existenţei unei mari civilizaţii în acest spaţiu, se cumpără de pe piaţa de artefacte cu milioane de euro pentru că nimeni nu doreşte să le găsească la ele în ţară, în pământul unde au fost zămislite.

Sau nu doreşte să intervină în piaţă căutătorilor şi negustorilor de artefacte dacice? Sau nu doreşte pur şi simplu să contrazică ce-a stabilit profesorul – Magister Dixit (din latină, evident) dintr-o delăsare plătită?